Sa bem o cafea …
Posted on | January 18, 2010 | 1 Comment
Am primit o leapsa. De la Anca. Multumesc 
.
Sarcina suna cam asa: “3 lucruri pe care ar fi bine sa le stii despre mine inainte sa ma inviti la o cafea”.
Pe al treilea loc ar fi ca nu beau cafea foarte des. Poate dimineata. Asa ca mai bine m-ai invita la un ceai sau pahar de vin. Hmm … oare abordarile sunt diferite?! Ideea e ca nu conteaza ce bem, atata timp cat ne simtim bine. Poate fi si apa plata cu lamaie.
Ce sa aleg pentru locul 2 ..? Sunt o persoana foarte vesela si cu multa energie. Daca vrei sa terminam cafeaua, atunci vino incarcat/a cu buna dispozitie sau fii pregatit/a sa intri in starea asta . Daca ai nevoie de un umar pe care sa plangi, e ok, pot sa si ascult. Dar invita-ma la un umar pe care sa plangi, nu la o cafea . Sa stiu la ce sa ma astept.
Si pe podium, ca sa bem o cafea, trebuie sa stii ca imi place sa vorbim despre idei, proiecte, oameni, sentimente, vise, viata, despre mine, despre tine.
Si leapsa se duce la Gabi, Diana, Alina, Marina si Paul . Pentru ca va stiu mari bautori de ceai, va las sa alegeti intre cafea si ceai (ceai negru, de fructe, cu lapte, miere … cum vreti voi 
).
2010
Posted on | January 10, 2010 | No Comments
La multi ani! 10 zile pline din 2010. Mi-am facut evaluarea personala si m-am gandit ce vreau sa fac in 2010, am avut intalnirea strategica la CROS in care am evaluat anul 2009 si am prioritizat activitatile pentru 2010. Sper sa fie la fel de productiv si eficient tot anul. Cel putin .
Ce am invatat din 2009:
- obiectivele pe care mi le pun la inceput de an ma ajuta sa vad cat si cum am crescut intr-un an (mai ales la nivel de gandire);
- viata nu este un robot ce trebuie programat, ci este o suma de trairi, de realizari si amintiri cu care iti doresti sa ramai peste ani si ani si ca unele lucruri se intampla si fara a fi programate;
- ca o data pe an merita sa iti aloci cateva ore/zile sa te gandesti la tine, la cine esti si cine vrei sa devii, la cum poti face asta, sa te gandesti la oamenii din jurul tau si la ce te face fericit/a.
Plecand de la aceste concluzii, anul acesta nu mi-am pus obiective ci dorinte. Le numesc dorinte pentru ca sunt mai mult indreptate spre sentimente, spre trairi si amintiri pe care imi doresc sa le am la sfarsit de an. Sunt dorinte despre prieteni, familie, cunoastere, calatorii si diferite placeri .
Profesional, anul acesta imi doresc sa ma focusez. CROS este prioritar si voi investi foarte mult din timpul si energia mea. Simt ca va fi un an foarte bun!
Am gasit un citat care descrie anul 2010 asa cum mi-l doresc acum “Forget about working on your weaknesses everyday—-> Focus on supporting your strengths dayly.” – Marti Barletta.
Dar pentru ca aveam in cap 2-3 lucruri care nu intrau la categoria “Dorinte”, am facut si o lista de “Obiective administrative”, care s-a marit si a ajuns la 22 dupa ce am citit obiectivele Marinei, lui Billy, Vlad, Traian si Vio. Multumesc ca m-ati inspirat dragilor.
Sa avem un an bun si sa scriem mai des pe blog. Si eu, si voi.
Tu de ce te uiti la televizor?
Posted on | December 27, 2009 | 2 Comments
Zilele astea am fost acasa, la Buzau. Am stat 2 zile pline – vineri si sambata. Activitatea mea in aceste 2 zile s-a rezumat la dormit, mancat si televizor. Pot spune ca sunt odihnita, ca mi-am incarcat bateriile si sunt pregatita pentru noul an.
Dar ma gandeam sambata seara ca nu asta ar trebui sa insemne Craciunul: mancat, dormit si uitat la televizor.
Televizorul este cam unica metoda de distratie a multor oameni. Ma gandesc ca milioane de oameni asta fac multe ore pe zi: se uita la televizor. Ce poti sa vezi? Filme, emisiuni, stiri, dezbateri, sport. Oare de ce aleg oamenii sa se uite la Tv? Pentru a se informa? E foarte ok. Dar e de ajuns sa te uiti 30 de min pe zi si esti informat. Pentru a se relaxa? Ok. Dar sunt si alte metode de a te relaxa. Un joc de remi sau de poker, un joc de carti (21, wist, rent sau macao) sau sa citesti o carte te relaxeaza si te si face sa te simti mai bine.
Eu am renuntat la televizor. Nu o sa-mi cumpar niciodata televizor, oriunde as locui. Cred ca televizorul te transforma intr-un om inactiv, comod, lenes si lipsit de viata. Si mai cred ca te si prosteste.
Tu te uiti la televizor? De ce?
Povestea merge mai departe
Posted on | October 31, 2009 | 1 Comment
In 2008, pe vremea cand eram in BC ANOSR, prietenii mei dragi mi-au povestit de un proiect pe care urmau sa-l implementeze in CROS. Era primul proiect CROS si se numea HReMotion. Din aprilie pana in iunie au avut loc cateva ateliere ale grupului (erau implicati 20 de tineri HRisti din 10 ONGSuri din Bucuresti) si rezultatul a fost un filmulet despre HR in ONGS. In perioada asta nu m-am implicat aproape deloc pentru ca ANOSR imi ocupa mai mult timp decat aveam :).
In vara mi-am incheiat misiunea in ANOSR si in organizatii studentesti. Am facut doar un pas si am sarit in CROS. Din vara lui 2008 imi investesc toata energia in CROS, alaturi de cativa oameni minunati.
HReMotion a mers si el mai departe si dintr-un proiect finantat de TiA s-a transformat intr-o comunitate de practici in domeniul resurselor umane, cu membri din organizatii studentesti pasionati de HR. Din decembrie pana in mai au fost 9 intalniri de sharing, in care HRistii au impartasit atat metodele prin care isi recruteaza, motiveaza, dezvolta membri, cat si problemele cu care se confrunta in fiecare zi. Au fost 16 ONGSuri din Bucuresti si peste 45 de voluntari pasionati de HR pe care i-am cunoscut aici. Pe unii mai mult, pe alti mai putin.
La inceputul lunii octombrie am contactat 4 fete frumoase si destepte si le-am propus sa faca parte din echipa de proiect. Au acceptat fiecare dintre ele. Astfel, HRemotion trece la un alt nivel cu o echipa de 7 marinari – Silvia, Diana, Alina, Traian, Billy, Alina si eu. Suntem 7 marinari si un plan maret (cum spune Silvia) – acela de a dezvolta comunitatea HRemotion si de a o imbogati. Vom avea 20 de organizatii studentesti, cate 2 oameni din fiecare organizatie si o multime de experiente care sa ii imbogateasca atat pe participantii comunitatii, cat si organizatiile.
Unul din lucrurile importante sunt cei 6 prieteni din echipa de proiect. La fiecare intalnire a noastra simt ca facem o treaba foarte buna, ca lucrurile merg in directia corecta si cel mai important e ca facem asta simtindu-ne foarte bine uni cu alti.
Sa ti-i prezint pe fiecare:
Silvia a fost in ASPSE si este unul dintre oamenii cei mai calzi si asertivi pe care ii cunosc. Nici daca vrei sa te certi cu ea nu reusesti. Se sperie intotdeauna de caini si trebuie sa merg sa o iau din statie de fiecare data. Iar cand aude de web 2.0. si twitter, wiki, delicious se sperie foarte tare. Supriza a fost ca dupa ce a militat 2 ore cum ca ea nu are de ce sa-si faca blog, nu numai ca si-a facut blog, dar a facut si un filmulet in animoto. Ma surprinde de fiecare Silvia.
Alina C sau Placintuta este din ASER. Inca nu si-a incheiat misiunea in organizatii studentesti si o incurajam sa se implice cat de mult poate in continuare. Placintuta este unul dintre oamenii cei mai pesimisti pe care i-am cunoscut. Partea speciala la Alina e ca, desi e pesimista in unele situatii, ea este o persoana foart
e vesala si plina de viata. Ciudata combinatie. La Alina imi place implicarea si dedicarea cu care face lucrurile.
Diana este alumni BOS si a fost HR manager. Pentru Diana nimeni nu greseste niciodata cu nimic. Este in stare sa nu se supere pe nimeni si sa inteleaga orice rautate din lumea asta. Mi-a luat ceva timp sa inteleg de unde atata toleranta pentru asta si incep sa inteleg usor, usor. Este un mod de a primi cu bratele deschise si bucuriile si greutatile. La ce simt ca ma potrivesc cu Diana este stilul structurat, organizat si multi-tasking.
Pe Billy sau super HR l-am cunoscut in primavara lui 2008 la NEXT Junior. Din vara suntem impreuna si in CROS. Pe zi ce trece
tot aflu mai multe lucruri noi despre Billy. Imi place la nebunie entuziasmul lui la orice idee, deschiderea si mai ales, modul critic cu care trateaza fiecare lucru. In echipa noastra ne prinde foarte bine un om care ne mai aduce cu picioarele pe pamant din cand in cand. Imi place si mai mult cand Billy imi zice “Hai ma Cris, cum n-ai avut 20 de min sa citesti articolul asta? sau sa vezi filmuletul asta?”. Este cel care stiu ca ne va trimite tot timpul resurse pe HR si ne va si bate la cap sa le folosim .
Alina Marin a fost si ea in BOS. Pe Alina o cunosteam cel mai putin pentru ca nu avusesem ocazia sa lucram sau sa petrecem mai mult timp impreuna. Dar Hrista din ea a iesit imediat la suprafata in echipa, cand la prima intalnire de lucru, ne-a gatit cele mai bune clatite pe care le-am mancat vreodata! Eram dupa o zi foarte obositoare si ea ne-a facut o super surpriza. Am avut energie dupa aia sa lucram pana la 1 dimineata.
Traian. Ma gandesc ce descriere sa-i fac. In primul rand este unul dintre cei mai buni prieteni ai mei.
Ce-mi place la el este modul in care prezinta o idee, un concept, modul in care le gandeste pe fiecare sile leaga intr-o forma rotunda. Imi place cand cere de la fiecare si mai mult, si mai mult in fiecare zi si are incredere ca putem face orice sa se intample. Toleranta pe care o are la fiecare fita a mea este de admirat.
Si uite cum s-a format super echipa din 7 HRisti – Marinari cum ne place noua sa ne spunem! O sa fie cea mai tare echipa de proiect in care am lucrat pana acum. Cum sa nu te simti bine si sa ai energie la maxim, cand fiecare dintre noi suntem atenti la nevoile celorlalti, tinem cont de ce ne place, ce nu ne place, constientizam cat de important e sa ne cunoastem foarte bine pentru a functiona bine impreuna. Cine sa le inteleaga mai bine decat oamenii de HR?
Cu 7 marinari in barca, aruncam vaslele in apa si pornim la drum! S-avem un drum frumos impreuna si sa ducem povestea HRemotion mai departe .
Tags: Alina Ciotirnel > Alina Marin > Bulent Duagi > Diana Irimia > echipa > ganduri > HR > hremotion > Silvia Purel > Traian Bruma
Cu tenișii în parc
Posted on | September 5, 2009 | 1 Comment
Sportul este unul din medicamentele pe care ar trebui să le luăm zilnic. Toți știm asta, puțini o facem. 
Unul din sporturile pe care le fac cu mare plăcere este alergatul. Îmi place să alerg dimineața, seara, când merg pe stradă, când urc scările, când vine un autobuz, când mă duc în piață.
Alergarea îmi dă energie, mă face să mă simt mai liberă, mai ușoară. Atât de kilograme, cât și de tot felul de gânduri. După o seară de alergat, simt că am forță să mut munții și mă concentrez foarte ușor. După o săptămână de alergat simt cum crește eficiența în tot ceea ce fac, cum toate lucrurile merg mai bine și se leagă. Îmi dă o stare de bine.
Ce nu reușesc e să mă țin de alergat constant. Am perioade și perioade. Ba nu e timp pentru asta, ba nu am cu cine să alerg, ba una, ba alta. Întotdeauna se găsesc scuze și factori perturbatori. Și nici prea mulți oameni pasionați de acest sport nu cunosc.
Vă invit să vă puneți tenișii, niște pantaloni lejeri, un tricou larg și să dăm o tură de lacul Morii (cel de la Crângași). Sau un parc din sectorul 6. Să profităm de energia pe care o avem și de starea de bine pe care ne-o dă mișcarea.
În curând …
Posted on | June 23, 2009 | 2 Comments
Pe lista de făcut în această vară este și site-ul meu. Deocamdată sunt la partea de cautat teme de wordpress, pus structura la punct și scos din cap și pus pe hârtie obiectivele legate de acest site. Mai bine zis răspunsul la niște întrebări.
Până atunci, mă voi lupta cu spamurile. Și voi încerca să îmi fac timp de site! Și mă voi obișnui să folosesc diacriticele.
